Suntem nascuti cu instinctul de supravietuire, indiferent de greutatile pe care trebuie sa le ducem, apoi mostenim mai ales, darul de a ne purta poverile unii altora, iar la asta se pricep cel mai bine mamele. Sunt acele mame intru totul dedicate familiei. Ei bine, mama era mai mult decat atat..considera ca trebuie sa lasam urme pe unde trecem, fiecare persoana sa fie un exemplu de bunatate si darnicie din dragoste si recunostinta fata de Domnul.
De cele mai multe ori plina de empatie fata de nevoile celorlati, intr-o societate avara, inconstienta poate de multe ori, ca un om isteric, insetat, fara sa tina cont de necesitatile Dansei, nici de oboseala, decat ceilalti, ceilati deveneau mai importanti decat orice, ei aveau prioritate.
Da, e dureros cu atat mai mult cu cat nu ma simt in stare sa calc pe aceleasi urme ale mamei. Am inteles poate prea tarziu mecanismul de functionare al mamei, nu stiam ca e vreo graba, ma asteptam sa o vad bunica, sa o vad imbatranind fericita!
Am invatat sa descifrez tarziu starile emotionale ale mamei, cuvantul oboseala ar fi insemnat pentru Dansa ceva extrem, putea chiar sa ascunda o stare de pericol sau pur simplu un cuvant spus cu speranta sa primeasca niste cioburi de iubire..
Nu se pricepea foarte bine sa-si controleze expresia fetei, dar bunatatea, speranta, optimismul si starile ei spirituale ii redau o personalitate grava, destul de enigmatica si existau destule beneficii rasfrante asupra celorlati, doar din cauza starii de bine pe care o emana parca prin toti porii, motiv pentru care nu de putine ori se spunea despre Dansa ca " umple camera "!
Am primit momente de tandrete din partea mamei, mai ales ca tata a fost absent din familie, am primit, fara indoiala si pedepse dublate, atentii speciale, dar mai ales protectie, pentru ca avea o sursa de energie atat de dezvoltata! Parca niciodata nu era prea ocupata pentru a fi omniprezenta, si totusi prilejul ei dintai -ramanea familia. Nu am inteles resursele mamei pentru a iubi si a deveni atat de dedicata, desi au fost si perioade grele, ca in orice familie. Dar stiu ca mama nicicand nu a gasit refugiu in alcool, droguri si nu a permis nimanui sa o prabuseasca, desi lupta singura.
Un om care a fost in stare sa daruiasca, generos a dat cate ceva la toata lumea, fara a mai astepta o rascumpare.
Viata mamei este un model de reusita, intr-un stil care i-ar placea foarte mult, daca s-ar intoarce printre noi, fizic, sa o admire. Frumoasa, intruchipare perfecta de mama dedicata, obiect al admiratiei, dorintele ei cele mai fierbinti i s-au implinit: sa ramana un exemplu, o lumina si o cale de urmat pentru ceilalti. Da, a lasat urme, dupa filmul interior pe care l-a dus, desi a sters mai multe lacrimi decat o mama obisnuita, pentru rolul pe care a trebuit sa si-l asume si mai ales evenimentele care au marcat-o, au facut din ea o femeie fragila, dar cu o dorinta puternica de ajutorare pentru ceilalti, mascandu-si mereu si mereu slabiciunile, durerile, oboseala!
Imaginea tristetii mele ramane atasata de imaginea mamei, neputinta Dansei de a-mi raspunde, de a-mi fi aproape fizic, ca de obicei. Ii sunt recunoscatoare Domnului, pentru ca nu mi-as fi dorit nicicand o alta mama! Am avut cea mai buna, iubitoare si dedicata mamic. Este doar un sir de lacrimi neinsemnat, nu o sa-mi iau nicicand adio de la mama, exista o legatura puternica intre noi, mult prea puternica, incat sa fie rupta de locuinta mortilor.
Pupici pentru mama!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu