O dimineata oarecare..

      Exista momente ciudate in care esti catapultat spre o lume de vis, iti imaginezi si simti lucruri minunate si ridicole, dar brusc o explozie de saracie se sfarama peste tine. Vezi oameni dormind pe strada, copii ingramaditi, o dimineata frumoasa brusc devine trista! Vrei sa ajuti grav si repede parca, si in sinea ta esti sigura ca si ceilalti au partea lor de vina pentru saracirea si lipsa din jur! Si te gandesti "de ce nimeni nu ajuta", dupa care ajungi la tristul adevar.."oh, nici eu nu ajut", ma simt atat de vinovata, vreau sa plang, ajungi la pasul 3, concluzia, aceeasi concluzie la care ajunge toata lumea, desi poate fi complet falsa: ei sunt de vina, ficare trage ce poate, ei de ce nu muncesc?