Scrisoare către Mandy: " Mă bucur să te cunosc mai bine.. ai mult de dat. Când te vei putea deschide acestei lumi  o să fim cu toţii binecuvântaţi. Mă copleşeşte faptul că te cunosc mai bine, că te-am întâlnit, simt că am fost predestinaţi unul altuia, când sunt cu tine, mă simt tânăr şi nevinovat. Le-aş putea zâmbi ochilor tăi pentru totdeauna..!

     Mandy s-a dus, Eustice scrie despre Marcia: " Mă înalţă  întâlnirea cu Marcia, a fost o binecuvântare pentru mine- o inspiraţie şi  o speranţă nouă .."

   Apoi, apare Dale, " atât de blândă, de săritoare, îmi împărtăşeşte viziunea mai mult decât oricine!" 

   Apoi Jenny : " o fata superbă cu părul negru şi o rochie de in alb..ce-o să se aleagă de tine, de mine, de dorinţe, de vise?"

 Amy : " Păr lung, nevinovată, zâmbet radios, era atât de frumoasă încât abia mă puteam concentra asupra a ceea ce făceam la atelier, m-am holbat la ea şi după curs.."

"Ultimul bărbat american"

Inceput Eminescu/ Eminovici!

             
          " Mi-aduc aminte şi acum - scria patriotul cărturar Iosif Vulcan- cum într-o dimineaţa de februarie primii o scrisoare din Bucovina, in care un tânar - dupa cum scria cel in varsta de 16 ani imi trimitea niste incercari literare. Era tanarul Mihai Eminovici. Armonia versurilor si figurile-i plastice, considerand starea noastra literara de atunci si indeosebi etatea tanara a autorului, ma surprinsera si deschisei cu placer coloanele mele acestui nou talent si  poet cu viitor.
      In entuziasmul meu grabii sa prezint in numarul cel mai aproape publicului cetitor pe Eminescu, cu urmatoarea nota redactionala: << Deschidem cu bucurie coloanele foii noastre acestui june de numai 16 ani, care cu primele sale poeme, ne-a surprins placut".., "Nota de debutant aparea in numarul din 25 februarie/9 martie 1866, impreuna cu poezia "De-as avea" >>

       Ceea ce nu-i placu insa lui Vulcan fu numele cu terminatie in "vici". Fara sa mai intrebe pe autor il schimba in Eminescu, dand astfel, fara sa-si dea seama, numele celui mai mare poet roman.

       E lesne de inchipuit emotia lui Eminescu, atunci cand, deschizand nr. 6 al revistei, isi vazu poezia si nota si citi la "Posta redactiunei" aceste randuri "Cernauti, M.E. Si corespondenta am primit cu bucurie." Accepta fara  cartire noul nume, si multumind, intreba pe redactor daca mai putea trimite lucrari. In numarul 8 al revistei *15/27 martie 1866) aparu raspunsul la intrebare, " Vom primi toate cu bucurie, numai te rugam ca, incat se poate, sa scrii dupa ortografia ce o urmam si noi. "

she is..

                 

     Sometimes she is soo skinny, but other times she's a lil fat. When she has people around she is feeling pretty, but then, when she returns home, going in her room, full of furniture and clothes, she feels ugly and unwanted!

      She may be a lil smart, but most of the time she is feeling like an silly kid, confused and alone!

            Other times she gets encouraged by wonderful friends around and she is feeling like the most blessed in the world! :)

hmm!

  

:)

" like a shining diamond
like a knife
like a mountain
like a tiger
like hemlock

their finest art”
― Charles Bukowski

        
           Miscari  minunate, venite parca din alta lume, ma linistesc si ma agita intr-un mod straniu, privesc din nou si nou aceleasi miscari si de fiecare data parca ma descopar mai mult, mai profund..dincolo de imaginatie, dincolo de neconceput!

          E un vartej care-ti misca sufletul si-ti poarta imaginatia departe, pe un taram diferit de lumea noastra! Ceilalti considera asta ridicol, eu simt, si traiesc in extaz!

       
 
           

Un cantec care-mi linisteste sufletul, imi ia povara si ma descarca de rau!

I don’t tell anyone about the way you hold my hand
I don’t tell anyone about the things that we have planned

Won’t tell anybody how you turn my world around
I won’t tell anyone how your voice is my favorite sound
I won’t tell anybody, won’t tell anybody [..]

Don’t believe the things you tell yourself so late at night
You are your own worst enemy, you'll never win the fight
Just hold on to me, I’ll hold on to you..

Parizer de porc la "borcan"..extraterestrii?!

  
         Exista o teorie a conspiratiei, oarecum stupida, daca ar fi sa ma intrebati pe mine. O teorie conform  careia  "parizerul de porc la conserva" , face parte din mancarea preferata a extraterestrilor!
    O conspiratie pusa la cale de guvernul Statelor Unite pentru a le permite extraterestrilor sa se foloseasca de oameni drept cobai, in schimbul unor tehnologii laser  si de control al mintii. Potrivit best-seller-ului  "111 teorii ale conspiratiei" ,  se presupunea ca oficialii trebuiau sa pretinda ca nu stiu nimic, atunci cand extraterestrii rapeau pamanteni, in schimbul tehnologiei, mai ales ca munca extraterestrilor ar fi una usoara, aceea de a le planta  didpozitive de control al mintii  cetatenilor nostril pamanteni.
      Ideea era ca,  pentru ca aceasta rapire  sa aiba loc, pamantenii trebuiau sa consumme aceste conserve!
      Oamenii carora nu le-au fost administrate doze correct calculate de parizer, nu aveau un gust atat de bun pentru..extraterestrii!

    Nu cred in teorie si totusi, simt ca am si va dau un motiv in plus sa renuntati sau sa nu incepeti sa mancati parizer de porc la conserva:D

Mononucleoza infectioasa!

            

 Saruturi aruncate aiurea.. cred, ca si tine, de fel,  ca un sarut trebuie sa fie special. Mi-e greu sa vad dincolo de atitudinea unui barbat care ar saruta aproape orice fata, dar imi este cu mult mai greu de inteles o femeie care-si lasa buzele atinse de oricine..Buzele ei sunt fine si frumoase,  dar sunt la voia colegului de serviciu care are  deja are o prietena, dar nu-i pasa, sunt la voia barbatului deja casatorit, buzele ei sunt si pentru acel barbat caruia nu-i pasa prea mult de ea sau nici macar nu o cunoaste atat de bn, dar gura ei i este daruita lui-  ca pe un nimic sau in schimbul a NIMIC! Da, fetelor "aruncati perle la porci"!
     
      Sunt altruista sau pot devenii, pot impartii din lucrurile mele, cu mult greu achizitionate, pot impartii pachetul de mancare cu o colega de serviciu noua, desi nu stiu daca merita, pentru ca nu o cunosc prea bn, dar nu-mi pot impartii parti ale corpului meu cu un necunoscut sau cu un barbat care nu merita! Dap, ca sa fiu atinsa trebuie sa merite!

De asemenea,

Exista o  boala infectioasa care se transmite pe cale .. orala sau prin sarut, prin saliva! Boala sarutului sau boala indragostitului, desi  este o boala fara consecinte grave si de multe ori trece neobservata, poate determina o perioada de oboseala marcata, este nevoie chiar si de o luna repaus total astfel incat sistemul imunitar sa lupte impotruva virusului. 
   

Nu vreau sa ma clatin, vreau sa raman speciala! Cu cat castiga mai greu buzele mele, cu atat le va aprecia mai mult> si mai indraznesc sa cred ca nu oricine merita buzele mele, dap! 
Si ma voi bucura cand o sa le sarute el, cel pe care atat de tare il astept, al meu iubit care imi va cunoaste gustul buzelor cu mult inainte de a le atinge si aroma lor va fi cu mult mai placuta dupa ce voi primii afectiunea lui!


"Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate dezmierdările tale sunt mai bune decât vinul,

mirodeniile tale au un miros plăcut."

   

Dimineata!

 
         Este o dimineata minunata, un aer placut, parca de buna stare! Sa fie oare de la pomii infloriti de curand sau de la zambetul copilului cu chef de mers la gradinita?!  mm, e tacut si placut! Pentru asta ador diminetile!!
să fie doar o stare de autosugestie, acea stare amintită de Camil Petrescu in romanul mult cunoscut despre dragoste? 
Nu cunosc acea stare, apoi..Nu! ..dragostea nu-mi surade şi nu am cuprins-o de vreo caţiva ani buni! Totuşi se întamplă să am o sete de cunoaştere, o poftă de viaţă, de cunoscut, de planificat .. îmi doresc şi cred! Este o dimineaţă minunată!

Îmblânzirea monstrului lacom, avar şi strângăreţ

Nu e un monstru pe care-l hrănim în fiecare zi cu răutate, egoism şi făţărnicie, ci doar lipsa de tact cu care parintii îşi indrumă copii sa calce peste ceilalti, doar pentru a fi mai buni, un pas mare pentru a-i duce pe cei mici spre dragostea de bunuri materiale şi mai puţin pentru cele spirituale.

Familii care-şi invaţă copiii că totul trebuie stăpânit cu multa îndemanare şi credinţă, da! "Lucrurile sunt foarte importante", de parcă le-am lua cu noi! Şi că
nu, nu am venit goi, am venit plini cu truda  si supunerea parintilor fata de tot ce ne inconjoara!

Totuşi,  cuvintele mamei.."Nu luam nimic cu noi, dar putem lasa  urme de dragoste, schimbare, bunavointa prin intermediul acelor lucruri pe care le impartim!". Le aud şi-mi răsună oridecâte ori se lovesc de zidurile oamenilor "credincioşi", loviţi de o lăcomie pentru tot ce este material, pentru "ce-mi aparţine, pentru ce am muncit si pentru că nu vreau să impart nimic din ce-i al meu. Faptele bune şi cei săraci- de astea se ocupă Biserica!"  Un lucru ciudat când îi observ la ceilalţii, dar cu atât mai ciudat, când unele din urâtele caracteristici le găsesc la mine.

 E groaznic dacă ma gandesc de câte ori o dezamagesc pe mama cand ma ataşez şi simt ca fiecare obiect personal  ma reprezinta! Chiar si locul din tren, este numarul trecut pe bilet, deci este AL MEU pana o sa cobor..apropo de trenuri! 
    
E cam aiurea si cand dupa anotimpurile decisive, cu atata greutate emotivă renunţ la unele lucruri deja mult purtate! 

..mai ales ca nu sunt singura..!

  

                        O dimineata oarecare..

      Exista momente ciudate in care esti catapultat spre o lume de vis, iti imaginezi si simti lucruri minunate si ridicole, dar brusc o explozie de saracie se sfarama peste tine. Vezi oameni dormind pe strada, copii ingramaditi, o dimineata frumoasa brusc devine trista! Vrei sa ajuti grav si repede parca, si in sinea ta esti sigura ca si ceilalti au partea lor de vina pentru saracirea si lipsa din jur! Si te gandesti "de ce nimeni nu ajuta", dupa care ajungi la tristul adevar.."oh, nici eu nu ajut", ma simt atat de vinovata, vreau sa plang, ajungi la pasul 3, concluzia, aceeasi concluzie la care ajunge toata lumea, desi poate fi complet falsa: ei sunt de vina, ficare trage ce poate, ei de ce nu muncesc?

....

Pentru ca dragostea e un sentiment jigodios care te plimba prin toate starile, dar mai ales prin cele care te duc la autodistrugere!