15 lucruri care ar fi trebuit predate la scoala

Am pregatit o lista cu o parte din lucrurile pe care mi-as fi dorit sa le invat la scoala eleva fiind. Din fericire, am avut ajutor extra-scolar, mama, care mi-a fost o binecuvantare si am inteles o mica parte din lucruri, de la dansa. Nu as zice  ca am primit educatie financiara ca la carte, dar am invatat cum sa fiu chibzuita cu banii, cum sa-i administrez astfel incat sa nu-mi creez datorii, si mai ales am invatat de la mama sa fiu dedicata in tot ceea ce fac: fie la serviciu, fie cu sotul meu, colegii, etc.

Oricum, fie lista aceasta sau multe clipuri online, articole ori cu ajutorul unor carti online gratuite, iti poti ajuta copilul sa invete sa fie independent.

Spor!

Lucruri pe care scoala nu ni le-a predat: 

1. Nu am fost invatati cum sa vindem. (abilitate mult necesara care ne aduce ceea ce ne dorim. Fie atunci cand mergem la un interviu, munca noastra, ideile devin un produs pe care trebuie sa stim cum sa le vindem. Sau atunci cand ne inscriem copiii la o gradinita/scoala mai buna, cand vindem, la propriu, fie o casa, o masina, un telefon. ). 

2.  Nu am fost invatati cum sa gandim. 

Am fost, mai degraba, obisnuiti in scoli sa dezvoltam intoleranta fata de esecuri, probleme, oameni. Nu am fost invatati cum sa facem fata unei probleme, cum sa gasim solutii, cum sa fim deschisi cu cei din jur (comunicativi) , dimpotriva am fost incurajati sa facem discriminari fata de minoritati, fata de persoane cu handicap, fata de elevii cu un trai mai modest,  am fost programati cu o gandire ingusta, inchisa, am fost invatati sa luam totul de-a gata, in functie de multime, decat sa cercetam, sa gandim, sa cautam convingeri, adevar, fapte, dovezi.

Nu am invatat sa dezvoltam compasiune, sa ajutam, sa nu-l judecam pe cel nevoias, sa nu ne indepartam de cei cu handicap sau de cei care provin din familii umile, dimpotriva.

3. Nu am fost invatata la scoala cum sa negociez. 

Orice cumparam fie haine, case, masini, pentru astea, prin negociere putem economisi mult mai multi bani. Si nu-i vorba despre a fi superficial si a te gandi doar la bani. Este vorba de cheltuieli, despre munca ta, eforturi, despre risipa, etc.

Un pasaj drag: "Cere si ti se va da!"

4. In scoli nu am fost invatati cum sa facem fata esecului. 

In scoala, am invatat cine-i cel mai bun din clasa, din punct de vedere al notelor, (un criteriu care nu arata abilitatile elevului). La scoala, invatatorii sau profesorii promovau ideea competitiei (inca se mai practica asta, mai putin in Finlanda) : "cine-i cel mai bun din clasa ?", "Cine are cele mai bune note?",  nu am invatat sa acceptam sentimentele de esec, cum sa facem fata unei probleme ca apoi s-o depasim, nu am invatat ca e normal sa gresim, sa cadem, dar e mult mai important sa ne ridicam. 

5. Nu ai fost invatat in scoala despre cum sa-ti manageriezi timpul. Una dintre cele mai importante sarcini: administrarea timpului tau zilnic. Sunt doar 86 400 de secunde pe zi. Ce facem cu ele?

6.Scoala nu ne-a invatat cum sa ne investim banii. 

La scoala invatam ca trebuie sa ai o meserie anume sau sa fi bun intr-un anumit domeniu,  doar pentru a aduce profit pentru cineva (fie o persoana, fie o companie, societate, etc), si nu pentru tine insuti. In scoala, este mult sustinuta, incurajata ideea de supunere. Am fost cumva incurajtati si invatati subtil despre cum sa nu iesim din normalitate, despre cum sa castigam un salariu lunar, mai degraba, decat sa fim invatati sa investim sau sa creem surse de venituri. 

7. Principiile succesului. Sunt anumite obiceiuri, tabieturi, pe care oamenii de succes le fac , spre deosebire de oamenii obisnuiti sau fara succes. Din pacate, nici despre asta nu invatam la scoala. 

8. Scoala nu ne-a predat despre cum sa construim o cariera, dar am invatat cum sa obtinem o slujba si cum sa devenim dependenti de aceasta. Dar ce-ar fi daca am vrea sa ne depasim conditia, daca am dori sa devenim CEO-ul companiei pentru care lucram? Care ar fi strategiile si pasii de parcurs pentru fiecare promovare? Nici despre asta nu am fost invatati la scoala.

9. Nu ne-a fost predata abilitatea administrarii banilor. Multi oameni cheltuie mai multi bani decat castiga si astfel ajung sa-si creeze datorii, devenind mai supusi, mai dependenti de locul de munca.

10. Scoala nu ne pregateste, nici nu ne invata despre cum sa creeam un impact, cum sa ne lasam urmele (in sensul bun), cum sa fim un exemplu de urmat pentru ceilalti, nu ne invata cum care este telul nostru sau cum sa-l atingem, care sunt scopurile noastre , morale sau financiare, care este mostenirea pe care o lasam, atunci cand parasim lumea asta?  Si nu-i nevoie de ore de religie pentru asta, ci pur si simplu, pentru un copil este atat de necesar sa inteleaga legea firii, sa fie constiincios fata de animale, fata de colegi, si mai ales fata de natura, mediu.

11. Scoala nu m-a invatat cum sa incep o afacere, un business sau o activitate care sa-mi creeze venit.

Multi dintre noi, dupa absolvire, cautam sa castigam un venit fix printr-un serviciu stabil, dar nu stim sa creem, in paralel, mai multe surse de venit.

12.  Scoala nu ne-a invatat importanta calatoriilor in jurul lumii. La scoala am invatat (cat-de-cat)  geografia, dar este atat de important sa vizitam, sa experimentam diferite culturi, despre cum traiesc oamenii din celelate parti ale lumii, si mai ales, sa invatam recunostinta fata de acestia, respect fata de culturile lor diferite de ale noastre, respect fata de locurile lor. 

13. Scoala nu ne-a invatat despre cum sa devenim un bun partener, fie ca este vorba de un partener de viata sau unul de afaceri, sau de un colaborator.

                   Pentru ca, in cele din urma, daca-ti incepi o activitate este posibil sa ai partener ori mai multi, cu care colaborezi, si apoi, in cel de-al doilea caz, majoritatea dintre noi o sa avem un partener de viata. Nu am fost invatati despre etica, conduita, atitudine, faptul ca trebuie sa fim onesti cu oricare dintre acesti parteneri sau colaboratori.

14. Scoala nu ne-a pregatit, nu ne-a pasat abilitatea de a comunica in mod deschis si corect. Cele mai multe argumente incep din cauza problemelor de comunicare. De aceea, trebuie sa invatam sa comunicam mai bine.

15.Scoala nu-si pregateste elevul despre cum sa citeasca un status financiar. Astfel ca, odata ajuns adult, sa stie singur daca-i in dificultate financiara sau nu. Daca-i depasit de cheltuieli sau nu, daca produce mai mult decat cheltuie, daca reuseste sa economiseasca si sa-si creeze mai multe surse de venit. 

In poza de mai jos, parca-mi vad chipul speriat de copil, la scoala, care trebuia sa stea mereu drept, fara sa zambeasca, fara sa comunice cu ceilalti, doar sa aiba un comportament strict, militaresc. 

Un trai plin de nadejde!

Exista speranta pentru cel slab?
Are posibilitatea cel cazut, cel frant sa se bucure de avutia lui, in singuratete? Ma gandesc destul de des  la regele David sau la fiul lui, Solomon - cel intelept, si ma intreb, care e scopul nostru pe pamant? Pentru ce suntem aici? Pentru a fi o incurajare, o lumina sau poate un ajutor de nadejde pentru cei din jur? Mi-ar placea sa cred ca acesta nu-i singurul scop. Daca , cei creati, am fost claditi doar pentru a ne bucura de viata asta de pe pamant , oricat de  frumoasa si plina ne-ar parea, tot ar fi prea scurta.

Trebuie, trebuie sa fi fost creati pentru ceva mai mult, mai grandios decat ceea ce exista acum. Vad viata asta ca pe o incercare pe care/o avem de trecut. Ce suntem, ce ne reprezinta, ce avem , ce impartim, cum administram , felul in care daruim, modul in care traim, corectidinea fata de ceilalti si mai ales, fata de noi insine. Curatenie tru¨pului si sufletului, felul in care vrem sa ne spalam päcatele, toate astea sunt doar incercari care fie ne calesc si ne pregatesc pentru viitor, fie ne afunda in intuneric.

Ecleziastul zice ca suntem aici doar ca sa-I slujim Domnului. Si cred asta. O viata in care-i slujesti Lui Dumnezeu prin tot ce faci, in care-i cauti prezenta in mod continuu, in care te simti insetat pentru cunoasterea Cuvantului, insetat pentru slujire, sa fii un ajutor si o binecuvantare pentru cei din jur, sa nu fi o povara, in schimb te simti inconjurat de binecuvantare, simti un suport care te-ajuta sa duci orice povara. Ce maretie!

Ce se intampla cu cel care nu slujeste? Traieste ca un pustnic in mijlocul orasului si nu apuca sa se bucure de nimic. Traiu-i amar si-n caz de vreun necaz, doar familiei s-ar parea ca-i pasa.
Ce trist!

Sărbătoarea păgână-ortodoxă - vopsirea ouălor!

Ușor-ușor se apropie sărbătoarea Pastelor. Deja-mi imaginez apocalipsa din supermarketuri, vopsirea ouălor, grătare (și tone de gunoaie lăsate-n urmă), sacrificii de animale (la cei care încă-și permit), lumânări, noapte petrecută in bocitul preoților , apoi la club sau acasă, cu foarte multă băutură, țigări, dezmăț, etc

Potrivit Pastelui Ortodox, 3 zile libere de la serviciu, îți poti satisface toate plăcerile, poți petrece la club, poți sa gătești ce vrei tu mai bun, sa înjuri pe cine vrei, cât vrei, sau să drăcui cât vrei, poți sa vopsești niște ouă, poți sa tai un animal - doua sau sa cumperi carne (in semn de închinare, că așa-i tradiția) , poți sa te-mbeti pana cazi in comă, sa-ți bârfești tot neamul, ca apoi, după toată tevatura, de fapt tu ești un bun creștin care a sărbătorit Paștele și așa I-ai adus slavă Lui Dumnezeu!

Pe cine păcălim? Ouăle pe care Dvs le vopsiti, nu doar că au simboluri păgâne, nu doar că nu există nimic scris despre acestea in Biblie, dar mai mult, este o practică care-l scârbește pe Dumnezeu.

Singura Sărbătoare lăsată in Biblie ca poruncă de sărbătorire este Moartea Domnului, adică sa ne aducem aminte de sacrificiul suprem și să-l sărbătorim in smerenie, cu recunoștință, cu Pâinea și Vinul, care reprezintă Trupul și Sângele, cu cercetarea sinelui, curățirea de păcat, mărturisire, etc!

Pe Dvs vă păcăliți crezând ca ducând o viața după cum doriți, mergând la Biserică doar când sunt sărbătorile Dvs păgâne, pardon, ortodoxe, doar atunci vă rugați (spunând o poezie Învățată), și da, gata sunteti mântuiți și totul este bine in relația Dvs cu Dumnezeu!

Până la urmă, chiar dacă ești bun in inima ta, chiar dacă nu te-mbeți și nu drăcui, chiar dacă te duci cu credință (scuze cacofonia) la Biserică și-l asculti pe preot, ești umil, smerit și vrei sa împlinești tradiția, pana la urma doar asta faci, împlinești o tradiție.

Prin vopsirea unor oua, cu toată cinstea ta, in toată smerenia ta, îl scârbești pe Dumnezeu, pentru ca nu-i împlinești o poruncă, nu sărbătorești sacrificiul lui Isus, sărbătorești niște oua despre care NU este scris in Biblie.

Faptul ca mergi la Biserica o data pe an, și atunci (beat sau nu încă, ori treaz), recitând o poezie, nu aduci slava Lui Dumnezeu!

Fie ai o relație pe care-o întreții cu rugăciuni zilnice, fie îți pare rău (te pocăiesti, a te pocăi NU înseamnă ca devii sectant, ci , potrivit Bibliei, a te pocăi înseamnă să-ți pară rău pentru păcatele pe care le-ai făcut și sa încerci sa nu le mai faci) fie îți trăiești viața de zi cu zi, gândindu-te ca tu oricum esti mai bun decât ceilalți, ești mai cinstit in inima ta, ai credință in inima ta, și te păcălești singur că este de ajuns.

La Dumnezeu nu merge cu jumătate de măsură! Nu-ți merge! Fie îți trăiești viața slujindu-L pe El, (află cum poți să-I slujești), mergand la Biserica cel puțin o data pe săptămâna, fapte bune, rugăciune, etc, fie îți trăiești viața cum vrei tu, dar fără Dumnezeu!

Nu intrăm in discuția cine are păcate mai multe, dacă vă încălzește, eu as iesii câștigătoare la asta, din păcate!

Vestea bună: Dumnezeu ne iubește pe toți! Dar noi nu putem sa-L iubim, dacă iubim mai mult plăcerile noastre.

Deci, fie încercăm sa fim mai buni, in fiecare zi, încercăm și căutăm sa slujim, respectând Biblia și încercând sa ne debarasăm de obiceiuri, fie rămânem cu Tradițiile și uitam de Dumnezeu!

Sa ne debarasăm de cuvintele preoților: “Crede și nu cerceta!”, de fapt, omule, deschide ochii!! Cercetează cât poți de mult, și apoi să crezi. Cercetează Biblia, este Cuvântul lăsat scris de Dumnezeu pentru noi, este Scrisoarea Lui minunată, El se bucură când căutăm sa știm despre El.

In Biblie găsim voia Lui, nu la oameni, și înțelegeți, pentru Dumnezeu!! Preoții sunt doar niște oameni ! (unii lacomi de bani, alții smeriți, dar nu-i nimic supranatural la ei, sunt doar oameni).

Recenzie carte "Fericirea imi aluneca printre degete ", Agnes Martin Lugand

Este incredibil cum scrierile cuiva te pot atinge si chiar aduce rani sufletesti..te pot purta dupa buna-i stare a scriitorului, da, dupa cum ii joaca imaginatia..

Abia am terminat "Fericirea imi aluneca printre degete". Ma simt consumata- psihic, parca si fizic. Nici nu stiu ce sa impartasesc mai repede.  Toate actiunea te tine pe linia de plutire la inceput, cel putin in primele cincizeci de pagini, ca apoi sa te azvarle in nepravazut.

Sa te palmuiesca atunci cand judeci, sa te faca sa plangi cu cel ce sufera, sa te bucuri pentru cel care-ti pare drag, sa-l cauti pe cel pierdut.

Parca ca nici numele lor nu sunt alese intamplator, nici macar pentru ca ar suna bine.. Gabriel, numele ingerului si Iris.. pare sa fie lumina ochilor tuturor. Devin oamenii mei, oamenii care ma poarta in tovarasia lor neconditionat. Ce dovada mai buna de bunatate, decat asta ?! Mai ales din partea unor personaje fictive. Cu oricine as face pariu, cel putin acum, ca nu sunt fictive, ca ei sunt undeva parte din realitatea mea apropiata, poate fac parte din mine, parca din trecutul meu.. sau din viitorul pe care-o sa-l traiesc. Parca o iau razna. Nimic nu-mi mai pare absurd. Caut adrenalina in alte scrieri. Mi se face somn. Ar trebui sa ma racesc dupa scrierile ei, poate sa mai astept cateva zile, ca apoi sa apreciez din nou, alt autor.

Ma simt intristata. Nu exista personaje negative sau mai putin placute. Nici oameni total placuti si nevinovati. Cu cat se apropie mai mult de realitatea noastra, parca ma tine si mai mult in priza.
Am un singur regret, privitor la carte, acela ca n-am citit-o mai devreme.

O recomand cu tot dragul, aceluia/aceleia care nu are rabdare..

Slujirea..

Mi-este atat de dor de mama, incat si momentele cele mai impodobite, cele mai amuzante, parca-mi falesc..sunt aceleasi simturi mereu si mereu, nu sunt nimic, nimic nu mai are sens, decat, desigur, sa-I slujim Domnului.

Ma doare groaznic sa vorbesc cu cineva si doare poate mai mult, sa tin doar pentru mine. Eu si gandurile mele, oare cate fete din lumea asta nu simt la fel, singure cu ale lor ganduri si poveri.

Cat ma bucura cand vad oameni cu mamele in viata. E mult mai greu decat un handicap, sa iti pierzi mama.. e ca si cum ai fi ratacit  pe un drum pustiu cu foarte multe alei. Nu am decat sa imi caut refugiul in serviciu.

Munca, munca si acasa.
Ce mai are rost?  Suntem azi aici..astazi, maine, nu se stie daca ne trezim. Binecuvantat cel sanatos, cel cu familia intreaga, cel care ii slujeste Domnului in Duh si Adevar. Ce poate fi mai pretios?

Ravnesc sa-I slujesc Domnului meu, sa fiu iarasi un om bland si bun.. atat de bun, incat oamenii sa ma considere proasta..da, asta as vrea!

Binecuvantat este cel care se preda in mana Domnului, cu tot ce are. Cel care crede cu toata fiinta ca apartine Domnului, cel care isi traieste viata doar ca sa Ii slujeasca Lui.

Ma gandesc cateodata la Jertfa Domnului si plang. Plang de rusine, de cat de mult il supar pe Domnul meu si cate ajung sa fac, incat ma gandesc, oare cat ma mai tine indurarea lui?

Il iubesc pe Domnul meu si ar trebui sa ii slavesc numele lui mereu, in fiecare clipa.. in schimb, sunt atatea, pare-mi-se ca sufltul meu nu se mai satura de pacat, de vaicarit, de lamentat..fie ca Dumnezeu sa ne ridice din intuneric, prin mila Lui, oricat de saraci am fi, sa fim curatati si adusi in Imparatia Lui.

Dumnezeu sa fie totul nostru, pacea noastra, iar cei din jur, o slabiciune, sa iubim, sa fim diferiti, buni, calzi, rabdatori.. sa-l cautam pe Domnul si sa avem pacea!

Amin!

Dor de mama..

Sti cum se simte un soricel incoltit pe o scena veche plina de oameni..atat de confuz, parca sa fuga, sa-si calculeze rapid directia, sa gandeasca mult mai repede decat ceilalti, sa-si micsoreze frica, sa-si linisteasca inima..

Cum se simte un copil fara mama lui..senzatia de nod in gad, in mod continuu.
Stiu ceilalti ce se intampla in interiorul lui? Cat de dureros poate sa fie..oare cat poate sa duca un om, cata durere? Cine e cernut atat de mult incat sa zica: Doamne, povara asta nu pot s-o duc! Si ce, Dumnezeu e bun si te intareste intr-atat incat nici nu realizezi ca traiesti, muncesti si lupti pentru viata ca si ceilalti.. pana cazi.

Cu cine sa vorbesti, cand iti pierzi omul drag? Pe cine sa impovarezi? Iti stie cineva noptile planse si nedormite? Oamenii te vad bine si te cred bine..

Ma simt moarta, fara mama.. in fiecare zi parca o astept sa vina. Oamenii pare-mi-se ca au trecut usor peste, desi a insemnat mult pentru toti cei din jur.

Pentru mine, a plecat de ieri.. dar mi-e atat de dor, de parca n-as fi vazut -o de o vesnicie.
Si apoi, exista momente cand ma intreb, Oare mama a fost vreodata aici.., cum ma simteam cand era ea aproape? Cum este sa strigi "mami?" cum suna vocea ei? De ce nu am numarul ei in agenda telefonului, de ce nu primesc mesaje de la ea? a fost aici? cand a plecat...??

As fi vrut sa fiu aproape de tata..dar nu-mi trezeste niciun sentiment, nicio stare. Ma simt ca un orfan, caci sunt un orfan..obisnuiam sa ma incurajez singura, visand la o familie.. nu mai visez la nimic, ma las purtata de mila vantului.

Ce-i un copil fara mama lui? Dar un om fara sprijinul moral al mamei, fara sfaturile ei?
De la cine primeste un orfan afectiune?

Ce suntem in lumea asta - singuri?
Binecuvantat este saracul in mijlocul familiei..cat de mult ii ravnesc traiul.

As fi vrut macar sa am ocazia sa imi iau ramas-bun. Pare-mi-se ca nimic nu e corect in lumea asta.
Care este scopul nostru?

Ma simt obosita, spiritual, impovarata.

Fie ca Domnul meu sa aiba mila si de mana asta de tarana, si sa-mi dea pacea, astfel incat sa-mi gasesc locul..! Amin!

Despre  Practica gandirii pozitive..

Studiu de carte, frustrări și critici!

Dragii mei, 

Vreau sa va multumesc că-mi țineți companie, că-mi mai citiți gândurile triste cateodata sau vesele altădata, ca ma apreciati cand ne vedem sau ma criticati, cand ma citiți. Multumesc fiecarui suflet care cauta binele altuia, progresul, dragostea, binefacerea . Va admir pe fiecare în parte! 

Cu toții suntem creati cu o sete de cunoastere (la unii mai dezvoltata), sete de a avea mai mult sau pur și simplu ne dorim foarte mult sa avem acel comfort material, dar inca simtim ca ceva ne lipseste, vrem mai  mult..ne gandim ca este o rețetă exactă și ținută ascunsă, o rețetă pentru îmbogațire , și odată cu imbogațirea vine și fericirea.

  Nu încerc sa neg existenta sau neexistenta acestei “retete” , as vrea doar sa va rog sa aveti grija ce anume cititi, ce anume le dati copiilor dvs să citească și, mai ales, cu ce anume va hrăniti - spiritul.

Inainte de a vă vorbi despre aceasta carte de succes (pentru oamenii din lume), aș vrea să vă îndemn cu tot dragul ca, inainte de orice , absolut orice lectură din orice domeniu, pentru serviciu sau de placere,  fie literară, spirtituală, dezvoltare spre bine..ori critică, vă rog din suflet deschideți-vă îndeajus de mult spre a recepționa mesajele care credeți că vi se aplică, și nu vă dau peste cap - crezurile sau va îndeamnă spre o moralitate mai putin demnă.

 Fiecare dintre noi  putem să facem diferența dintre bine si rău, suntem lăsați cu simțuri de deosebire, pe care fie le ascuțim, fie permitem sa fim purtați de vânt, ca niste roboti, si accceptam orice sfat primit, și aduc vorba si de cartea cu pricina, imediat..

Citeam deunăzi, una dintre cartile unui asa zis “ Joseph Murphy”.. este prima data cand ii scriu numele . Insă, titlul carții m-a entuziasmat sa aflu mai multe si să incep cât de repede s-o răsfoiesc. Cuprinsul imi dădea perspective favorabile.  De exemplu:  “Capitolul 7 SURSA BUCURIEI ÎN DRAGOSTE Şl ÎN CĂSNICIE....” sau  “Capitolul 4 CUM SĂ-ŢI ÎNSUŞEŞTI ÎNCREDEREA ÎN SINE..”

Domnia sa, Joseph Murphy, își începe cartea normal, cu un vocabular accesibil,  usor de înteles, ușor de aprobat, astfel încât dupa primele pagini de încercări, după lingușiri trimise catre cititor pentru acaparare,  să îi primim sfaturile fără a mai pune la indoiala nimic. Un psiholog foarte bun, abil și mai mult ca sigur, pentru asta a fost antrenat. Pentru a putea controla cu usurință creierul uman, pentru acaparare, pentru atragerea către compromis, pentru a transmite cât mai multe crezuri nesănătoase.

După incipitul cărții, începe partea care-mi dă rațiunea peste cap, partea care ma trezeste ca un șoc puternic și ma atenționează să încetez sa ma mai hrănesc cu cuvinte care duc spre snobism, lacomie si ingratitudine. O carte încurajatoare de rău, care îndeamnă la mândrie si ciudă, și ajunge pana acolo încât sa-ți scrie ca Imparatia, aceea de care se vorbeste in Biblie care ar fi Biserica ( Biserica formata de oameni, nu cladirea la care te cheama preotul) acea Imparatie, pentru care s-a facut Sacrificiul, scriitorul ar sugera ca , de fapt, nu ar exista, ci este undeva ascunsă adânc înăuntrul tău, iar pentru secretul fericirii, ar trebui să-ți regăsești aceasta Imparat, adică să încerci sa te îmbogatesti cat mai mult, dupa pofta inimii, să te lași purtat dupa simțurile tale, altfel incât sa ajungi la o satisfacție aparte și să fii fericit.

Și începe cu  răstălmăcirea unor versete Biblice, privitoare la “Imparatie “, asa cum am scris sus, apoi continuă și scrie de parca ar fi sub îndemnul Duhului Sfant, parca-parca o vocea dumnezeiască ii șoptește la ureche, care este voia Lui Dumnezeu, de ce suntem lasati pe pamant,  si care este firea dreapta a omului: omul a primit de la Dumnezeu dreptul de a fi bogat în orice privinţă [..]Aceasta înseamnă că exişti pe pământ pentru a atinge în toate domeniile cele mai intense trăiri  [..]începe prin a explora această "mină de aur" şi scoate la lumină tot ce-ţi trebuie - nu numai bani, ci şi frumuseţe..

De foarte mult timp nu am vazut o carte care sa se lege atat de scrierile sfinte. .

Domnul cu pricina, de asemenea scrie:  Este normal şi natural să îţi doreşti bunăstare, succes şi apreciere[..]Sărăcia nu este o virtute, ci o boală spiritual /sufletească ce trebuie eradicată.

Dragii mei, as fi de acord cu sintagmele acestea, în condițiile în care, cei mai bogați oameni din lumea asta, gen David Rockefeller sau chiar omul pe care-l apreciez enorm de mult, Steve Jobs,  dacă domniile lor, cu îndeajuns de mulți bani încât sa își construiască milioane de case (doar pentru ei), dacă, totusi, ei cu avutiile lor, ar fi avut acces la fericire si pace, gratitudine și bunăstare, atunci, scriitorasul nostru plin de bullshit-uri  (scuzati-mi expresia), da, atunci ar fi avut dreptate. 

Dar ia-ti mai nene tu- toti banii si culca-te cu ei, sper sa te incalzeasca si sa iti ofere câtă dragoste si afectiune vrei, si doamnele de pe langa tine, o adunatura tot dupa banii tai..iti vor darui absolut ce doriti dvs, pentru aceeasi  gratitudine si pozitivism de care dati dvs dovada.

Tin sa il contrazic pe domnul cu pricina (si pe alte milioane de oameni superficiali, fără teamă de Dumnezeu, care trăiesc de pe o zi pe alta) și sa vă rog sa fiti alaturi de mine și împreuna sa ne gândim, dacă avutiile astea, o viata plină de lacomii, de a strânge cât mai mult, milioane si milioane de euro in cont..oare astea aduc și fericire omului?

Oare o familie unită, cu venituri modeste, nu poate sa atingă pacea, bucuria, ba chiar fericirea? Ați vazut vreodata părinți bucurandu-se de copiii lor ca de niște comori ale lumii? Ați vazut mame plângând de fericire? Ați vazut cupluri în care dăinuiește vizibil – dragostea, înțelegerea? Ați văzut adevarata semnificație a fericirii, pe chipul unor oamenii cu venituri modeste-medii?

Fericirea nu are nimic de a face cu banii. Dacă i-am permite lui Neica Nimeni din America sau de unde o fi,  sa ne încurajeze spre mândrie, lacomie, snobism – pentru că astea fac parte din firea umana si acestea aduc fericirea, mai bine, trimite-ti-l departe, pe el si alți scriitorași oricât de bogați, datorită scrisului, aceiași care ne inchid ochii la lucrurile cu adevărat înălțătoare, momentele acelea care par insignifiante, dar care construiesc amintiri, conturează adevărata fericire și pace.. atunci când mergeti și vă pupați mamele, parintii, persoana dragă vouă și-i spuneți ca o iubiți..acolo, atunci se construiește fericirea de durată, de care o să vă amintiți o viață, nu in portofel.

La cealaltă extremă, sărăcia lucie în care atât de mulți oameni încă-și mai duc existența, îmi pare rau de familiile care nu-si pot permite sa le dea de mancare copiilor, de oamenii care trăiesc pentru supraviețuire,- sunt oameni care poate nu cunosc sensul fericirii, cand sunt atatea probleme de rezolvat. Imi doresc pentru ei, cat mai multi bani cu putinta, cât mai multă credință, speranță si mai ales, mântuire.

Pentru mine, familia mea, pentru cei dragi sufletului meu, cat si pentru dvs.. va doresc sa aveti bani – incat sa va permiteti strictul necesar, și incă putin peste, astfel încât, grija dvs sa fie familia,  dragostea să vă fie sursa fericirii, iar bucuria deșartă căpătată în urma banilor, să n-aveti parte de ea, decât spre încurajare, si nu spre lăcomie. Fie să trăiți bucuria adevarată..să vă investiți banii în a-i ajuta pe altii, să vă strângeți comori spirituale, să nu vă lasați pradă mândriei sau lacomiei firii pământești, pentru ca acestea sunt ca un șarpe care se strânge in jurul nostru, ne acapareaza si nu ne dă pace până nu ne vindem sufletul lui Mamona.

Dumnezeu cu mila!!