Slujirea..

Mi-este atat de dor de mama, incat si momentele cele mai impodobite, cele mai amuzante, parca-mi falesc..sunt aceleasi simturi mereu si mereu, nu sunt nimic, nimic nu mai are sens, decat, desigur, sa-I slujim Domnului.

Ma doare groaznic sa vorbesc cu cineva si doare poate mai mult, sa tin doar pentru mine. Eu si gandurile mele, oare cate fete din lumea asta nu simt la fel, singure cu ale lor ganduri si poveri.

Cat ma bucura cand vad oameni cu mamele in viata. E mult mai greu decat un handicap, sa iti pierzi mama.. e ca si cum ai fi ratacit  pe un drum pustiu cu foarte multe alei. Nu am decat sa imi caut refugiul in serviciu.

Munca, munca si acasa.
Ce mai are rost?  Suntem azi aici..astazi, maine, nu se stie daca ne trezim. Binecuvantat cel sanatos, cel cu familia intreaga, cel care ii slujeste Domnului in Duh si Adevar. Ce poate fi mai pretios?

Ravnesc sa-I slujesc Domnului meu, sa fiu iarasi un om bland si bun.. atat de bun, incat oamenii sa ma considere proasta..da, asta as vrea!

Binecuvantat este cel care se preda in mana Domnului, cu tot ce are. Cel care crede cu toata fiinta ca apartine Domnului, cel care isi traieste viata doar ca sa Ii slujeasca Lui.

Ma gandesc cateodata la Jertfa Domnului si plang. Plang de rusine, de cat de mult il supar pe Domnul meu si cate ajung sa fac, incat ma gandesc, oare cat ma mai tine indurarea lui?

Il iubesc pe Domnul meu si ar trebui sa ii slavesc numele lui mereu, in fiecare clipa.. in schimb, sunt atatea, pare-mi-se ca sufltul meu nu se mai satura de pacat, de vaicarit, de lamentat..fie ca Dumnezeu sa ne ridice din intuneric, prin mila Lui, oricat de saraci am fi, sa fim curatati si adusi in Imparatia Lui.

Dumnezeu sa fie totul nostru, pacea noastra, iar cei din jur, o slabiciune, sa iubim, sa fim diferiti, buni, calzi, rabdatori.. sa-l cautam pe Domnul si sa avem pacea!

Amin!