Recenzie carte "Fericirea imi aluneca printre degete ", Agnes Martin Lugand

Este incredibil cum scrierile cuiva te pot atinge si chiar aduce rani sufletesti..te pot purta dupa buna-i stare a scriitorului, da, dupa cum ii joaca imaginatia..

Abia am terminat "Fericirea imi aluneca printre degete". Ma simt consumata- psihic, parca si fizic. Nici nu stiu ce sa impartasesc mai repede.  Toate actiunea te tine pe linia de plutire la inceput, cel putin in primele cincizeci de pagini, ca apoi sa te azvarle in nepravazut.

Sa te palmuiesca atunci cand judeci, sa te faca sa plangi cu cel ce sufera, sa te bucuri pentru cel care-ti pare drag, sa-l cauti pe cel pierdut.

Parca ca nici numele lor nu sunt alese intamplator, nici macar pentru ca ar suna bine.. Gabriel, numele ingerului si Iris.. pare sa fie lumina ochilor tuturor. Devin oamenii mei, oamenii care ma poarta in tovarasia lor neconditionat. Ce dovada mai buna de bunatate, decat asta ?! Mai ales din partea unor personaje fictive. Cu oricine as face pariu, cel putin acum, ca nu sunt fictive, ca ei sunt undeva parte din realitatea mea apropiata, poate fac parte din mine, parca din trecutul meu.. sau din viitorul pe care-o sa-l traiesc. Parca o iau razna. Nimic nu-mi mai pare absurd. Caut adrenalina in alte scrieri. Mi se face somn. Ar trebui sa ma racesc dupa scrierile ei, poate sa mai astept cateva zile, ca apoi sa apreciez din nou, alt autor.

Ma simt intristata. Nu exista personaje negative sau mai putin placute. Nici oameni total placuti si nevinovati. Cu cat se apropie mai mult de realitatea noastra, parca ma tine si mai mult in priza.
Am un singur regret, privitor la carte, acela ca n-am citit-o mai devreme.

O recomand cu tot dragul, aceluia/aceleia care nu are rabdare..

Slujirea..

Mi-este atat de dor de mama, incat si momentele cele mai impodobite, cele mai amuzante, parca-mi falesc..sunt aceleasi simturi mereu si mereu, nu sunt nimic, nimic nu mai are sens, decat, desigur, sa-I slujim Domnului.

Ma doare groaznic sa vorbesc cu cineva si doare poate mai mult, sa tin doar pentru mine. Eu si gandurile mele, oare cate fete din lumea asta nu simt la fel, singure cu ale lor ganduri si poveri.

Cat ma bucura cand vad oameni cu mamele in viata. E mult mai greu decat un handicap, sa iti pierzi mama.. e ca si cum ai fi ratacit  pe un drum pustiu cu foarte multe alei. Nu am decat sa imi caut refugiul in serviciu.

Munca, munca si acasa.
Ce mai are rost?  Suntem azi aici..astazi, maine, nu se stie daca ne trezim. Binecuvantat cel sanatos, cel cu familia intreaga, cel care ii slujeste Domnului in Duh si Adevar. Ce poate fi mai pretios?

Ravnesc sa-I slujesc Domnului meu, sa fiu iarasi un om bland si bun.. atat de bun, incat oamenii sa ma considere proasta..da, asta as vrea!

Binecuvantat este cel care se preda in mana Domnului, cu tot ce are. Cel care crede cu toata fiinta ca apartine Domnului, cel care isi traieste viata doar ca sa Ii slujeasca Lui.

Ma gandesc cateodata la Jertfa Domnului si plang. Plang de rusine, de cat de mult il supar pe Domnul meu si cate ajung sa fac, incat ma gandesc, oare cat ma mai tine indurarea lui?

Il iubesc pe Domnul meu si ar trebui sa ii slavesc numele lui mereu, in fiecare clipa.. in schimb, sunt atatea, pare-mi-se ca sufltul meu nu se mai satura de pacat, de vaicarit, de lamentat..fie ca Dumnezeu sa ne ridice din intuneric, prin mila Lui, oricat de saraci am fi, sa fim curatati si adusi in Imparatia Lui.

Dumnezeu sa fie totul nostru, pacea noastra, iar cei din jur, o slabiciune, sa iubim, sa fim diferiti, buni, calzi, rabdatori.. sa-l cautam pe Domnul si sa avem pacea!

Amin!

Dor de mama..

Sti cum se simte un soricel incoltit pe o scena veche plina de oameni..atat de confuz, parca sa fuga, sa-si calculeze rapid directia, sa gandeasca mult mai repede decat ceilalti, sa-si micsoreze frica, sa-si linisteasca inima..

Cum se simte un copil fara mama lui..senzatia de nod in gad, in mod continuu.
Stiu ceilalti ce se intampla in interiorul lui? Cat de dureros poate sa fie..oare cat poate sa duca un om, cata durere? Cine e cernut atat de mult incat sa zica: Doamne, povara asta nu pot s-o duc! Si ce, Dumnezeu e bun si te intareste intr-atat incat nici nu realizezi ca traiesti, muncesti si lupti pentru viata ca si ceilalti.. pana cazi.

Cu cine sa vorbesti, cand iti pierzi omul drag? Pe cine sa impovarezi? Iti stie cineva noptile planse si nedormite? Oamenii te vad bine si te cred bine..

Ma simt moarta, fara mama.. in fiecare zi parca o astept sa vina. Oamenii pare-mi-se ca au trecut usor peste, desi a insemnat mult pentru toti cei din jur.

Pentru mine, a plecat de ieri.. dar mi-e atat de dor, de parca n-as fi vazut -o de o vesnicie.
Si apoi, exista momente cand ma intreb, Oare mama a fost vreodata aici.., cum ma simteam cand era ea aproape? Cum este sa strigi "mami?" cum suna vocea ei? De ce nu am numarul ei in agenda telefonului, de ce nu primesc mesaje de la ea? a fost aici? cand a plecat...??

As fi vrut sa fiu aproape de tata..dar nu-mi trezeste niciun sentiment, nicio stare. Ma simt ca un orfan, caci sunt un orfan..obisnuiam sa ma incurajez singura, visand la o familie.. nu mai visez la nimic, ma las purtata de mila vantului.

Ce-i un copil fara mama lui? Dar un om fara sprijinul moral al mamei, fara sfaturile ei?
De la cine primeste un orfan afectiune?

Ce suntem in lumea asta - singuri?
Binecuvantat este saracul in mijlocul familiei..cat de mult ii ravnesc traiul.

As fi vrut macar sa am ocazia sa imi iau ramas-bun. Pare-mi-se ca nimic nu e corect in lumea asta.
Care este scopul nostru?

Ma simt obosita, spiritual, impovarata.

Fie ca Domnul meu sa aiba mila si de mana asta de tarana, si sa-mi dea pacea, astfel incat sa-mi gasesc locul..! Amin!

Despre  Practica gandirii pozitive..

Studiu de carte, frustrări și critici!

Dragii mei, 

Vreau sa va multumesc că-mi țineți companie, că-mi mai citiți gândurile triste cateodata sau vesele altădata, ca ma apreciati cand ne vedem sau ma criticati, cand ma citiți. Multumesc fiecarui suflet care cauta binele altuia, progresul, dragostea, binefacerea . Va admir pe fiecare în parte! 

Cu toții suntem creati cu o sete de cunoastere (la unii mai dezvoltata), sete de a avea mai mult sau pur și simplu ne dorim foarte mult sa avem acel comfort material, dar inca simtim ca ceva ne lipseste, vrem mai  mult..ne gandim ca este o rețetă exactă și ținută ascunsă, o rețetă pentru îmbogațire , și odată cu imbogațirea vine și fericirea.

  Nu încerc sa neg existenta sau neexistenta acestei “retete” , as vrea doar sa va rog sa aveti grija ce anume cititi, ce anume le dati copiilor dvs să citească și, mai ales, cu ce anume va hrăniti - spiritul.

Inainte de a vă vorbi despre aceasta carte de succes (pentru oamenii din lume), aș vrea să vă îndemn cu tot dragul ca, inainte de orice , absolut orice lectură din orice domeniu, pentru serviciu sau de placere,  fie literară, spirtituală, dezvoltare spre bine..ori critică, vă rog din suflet deschideți-vă îndeajus de mult spre a recepționa mesajele care credeți că vi se aplică, și nu vă dau peste cap - crezurile sau va îndeamnă spre o moralitate mai putin demnă.

 Fiecare dintre noi  putem să facem diferența dintre bine si rău, suntem lăsați cu simțuri de deosebire, pe care fie le ascuțim, fie permitem sa fim purtați de vânt, ca niste roboti, si accceptam orice sfat primit, și aduc vorba si de cartea cu pricina, imediat..

Citeam deunăzi, una dintre cartile unui asa zis “ Joseph Murphy”.. este prima data cand ii scriu numele . Insă, titlul carții m-a entuziasmat sa aflu mai multe si să incep cât de repede s-o răsfoiesc. Cuprinsul imi dădea perspective favorabile.  De exemplu:  “Capitolul 7 SURSA BUCURIEI ÎN DRAGOSTE Şl ÎN CĂSNICIE....” sau  “Capitolul 4 CUM SĂ-ŢI ÎNSUŞEŞTI ÎNCREDEREA ÎN SINE..”

Domnia sa, Joseph Murphy, își începe cartea normal, cu un vocabular accesibil,  usor de înteles, ușor de aprobat, astfel încât dupa primele pagini de încercări, după lingușiri trimise catre cititor pentru acaparare,  să îi primim sfaturile fără a mai pune la indoiala nimic. Un psiholog foarte bun, abil și mai mult ca sigur, pentru asta a fost antrenat. Pentru a putea controla cu usurință creierul uman, pentru acaparare, pentru atragerea către compromis, pentru a transmite cât mai multe crezuri nesănătoase.

După incipitul cărții, începe partea care-mi dă rațiunea peste cap, partea care ma trezeste ca un șoc puternic și ma atenționează să încetez sa ma mai hrănesc cu cuvinte care duc spre snobism, lacomie si ingratitudine. O carte încurajatoare de rău, care îndeamnă la mândrie si ciudă, și ajunge pana acolo încât sa-ți scrie ca Imparatia, aceea de care se vorbeste in Biblie care ar fi Biserica ( Biserica formata de oameni, nu cladirea la care te cheama preotul) acea Imparatie, pentru care s-a facut Sacrificiul, scriitorul ar sugera ca , de fapt, nu ar exista, ci este undeva ascunsă adânc înăuntrul tău, iar pentru secretul fericirii, ar trebui să-ți regăsești aceasta Imparat, adică să încerci sa te îmbogatesti cat mai mult, dupa pofta inimii, să te lași purtat dupa simțurile tale, altfel incât sa ajungi la o satisfacție aparte și să fii fericit.

Și începe cu  răstălmăcirea unor versete Biblice, privitoare la “Imparatie “, asa cum am scris sus, apoi continuă și scrie de parca ar fi sub îndemnul Duhului Sfant, parca-parca o vocea dumnezeiască ii șoptește la ureche, care este voia Lui Dumnezeu, de ce suntem lasati pe pamant,  si care este firea dreapta a omului: omul a primit de la Dumnezeu dreptul de a fi bogat în orice privinţă [..]Aceasta înseamnă că exişti pe pământ pentru a atinge în toate domeniile cele mai intense trăiri  [..]începe prin a explora această "mină de aur" şi scoate la lumină tot ce-ţi trebuie - nu numai bani, ci şi frumuseţe..

De foarte mult timp nu am vazut o carte care sa se lege atat de scrierile sfinte. .

Domnul cu pricina, de asemenea scrie:  Este normal şi natural să îţi doreşti bunăstare, succes şi apreciere[..]Sărăcia nu este o virtute, ci o boală spiritual /sufletească ce trebuie eradicată.

Dragii mei, as fi de acord cu sintagmele acestea, în condițiile în care, cei mai bogați oameni din lumea asta, gen David Rockefeller sau chiar omul pe care-l apreciez enorm de mult, Steve Jobs,  dacă domniile lor, cu îndeajuns de mulți bani încât sa își construiască milioane de case (doar pentru ei), dacă, totusi, ei cu avutiile lor, ar fi avut acces la fericire si pace, gratitudine și bunăstare, atunci, scriitorasul nostru plin de bullshit-uri  (scuzati-mi expresia), da, atunci ar fi avut dreptate. 

Dar ia-ti mai nene tu- toti banii si culca-te cu ei, sper sa te incalzeasca si sa iti ofere câtă dragoste si afectiune vrei, si doamnele de pe langa tine, o adunatura tot dupa banii tai..iti vor darui absolut ce doriti dvs, pentru aceeasi  gratitudine si pozitivism de care dati dvs dovada.

Tin sa il contrazic pe domnul cu pricina (si pe alte milioane de oameni superficiali, fără teamă de Dumnezeu, care trăiesc de pe o zi pe alta) și sa vă rog sa fiti alaturi de mine și împreuna sa ne gândim, dacă avutiile astea, o viata plină de lacomii, de a strânge cât mai mult, milioane si milioane de euro in cont..oare astea aduc și fericire omului?

Oare o familie unită, cu venituri modeste, nu poate sa atingă pacea, bucuria, ba chiar fericirea? Ați vazut vreodata părinți bucurandu-se de copiii lor ca de niște comori ale lumii? Ați vazut mame plângând de fericire? Ați vazut cupluri în care dăinuiește vizibil – dragostea, înțelegerea? Ați văzut adevarata semnificație a fericirii, pe chipul unor oamenii cu venituri modeste-medii?

Fericirea nu are nimic de a face cu banii. Dacă i-am permite lui Neica Nimeni din America sau de unde o fi,  sa ne încurajeze spre mândrie, lacomie, snobism – pentru că astea fac parte din firea umana si acestea aduc fericirea, mai bine, trimite-ti-l departe, pe el si alți scriitorași oricât de bogați, datorită scrisului, aceiași care ne inchid ochii la lucrurile cu adevărat înălțătoare, momentele acelea care par insignifiante, dar care construiesc amintiri, conturează adevărata fericire și pace.. atunci când mergeti și vă pupați mamele, parintii, persoana dragă vouă și-i spuneți ca o iubiți..acolo, atunci se construiește fericirea de durată, de care o să vă amintiți o viață, nu in portofel.

La cealaltă extremă, sărăcia lucie în care atât de mulți oameni încă-și mai duc existența, îmi pare rau de familiile care nu-si pot permite sa le dea de mancare copiilor, de oamenii care trăiesc pentru supraviețuire,- sunt oameni care poate nu cunosc sensul fericirii, cand sunt atatea probleme de rezolvat. Imi doresc pentru ei, cat mai multi bani cu putinta, cât mai multă credință, speranță si mai ales, mântuire.

Pentru mine, familia mea, pentru cei dragi sufletului meu, cat si pentru dvs.. va doresc sa aveti bani – incat sa va permiteti strictul necesar, și incă putin peste, astfel încât, grija dvs sa fie familia,  dragostea să vă fie sursa fericirii, iar bucuria deșartă căpătată în urma banilor, să n-aveti parte de ea, decât spre încurajare, si nu spre lăcomie. Fie să trăiți bucuria adevarată..să vă investiți banii în a-i ajuta pe altii, să vă strângeți comori spirituale, să nu vă lasați pradă mândriei sau lacomiei firii pământești, pentru ca acestea sunt ca un șarpe care se strânge in jurul nostru, ne acapareaza si nu ne dă pace până nu ne vindem sufletul lui Mamona.

Dumnezeu cu mila!!