Ascult linistea, o liniste tare, intensa, imi pare ca ma face sa asurzesc. Mi-e plin de gol si ceata, mi-e trist, ma doare si ma frige din cauza dorului.E groaznic sa te doara atat..sti ca exista totusi speranta, dorinta de viata, de cunoastere, de mai bine, mai mult, mai frumos..dar totul pare departe.
E dureros si trist sa fi un pierzator fara sansa de castig inapoi, te trimite spre revers, spre nimicul din tine..as vrea sa zbor, sa merg spre ea, sa ii ating mainile, oh macar o atingere sau nu, nici macar atat! O privire din partea ei..mi-e dor de ochii blanzi si calzi ai mamei.
Da, asta e durerea, starea indelungata de dor, asteptare, necunoscut, îndepărtat..oh mama!Mi-aduc aminte imbratisari calde, dar indepartate, câţi ani de atunci..Sunt in trecut, vreau sa fug, sa mă inderpărtez vioi şi să ajung in prezent, să încetez să mai rătăcesc, păşesc treptat, cu teamă şi speranţă, mai repede dar tot spre înapoi.
Suntem acel abur de care El vorbeste.. ne stingem intr-o clipită şi ne naştem în alta, dar mai mult ne stingem. Este ca o roată mare care ascunde sorti rele, pregatite parca pentru cei buni..nu vad o altă durere decât cea cauzată de neputinţă sau pierdere.. Domnul meu a cunoscut durerea si El striga : " Şi Isus a strigat cu glas tare: „Eli, Eli, lama sabactani?”, adică: „Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” [...] Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul.
Imi pare un timp al mortii, disperare, cancer si epidemii, un timp al abandonului, durerii..Dar exista speranta, in toate caile este si o iesire catre Domnul, catre mai bine, catre pace! O pace care nu vine din strafundul inimii, nici de la oameni, doar de la Domnul, doar sa ne deschidem suficient de mult, astfel incat in durerea noastra, durere cauzata de moartea celui drag, sa ne putem deschide ochii catre El, sa primim credinta, nadejdea, dar mai ales dragostea!
Cu bine, om bun si ai grija daca nu cumva tu poti fi unealta de incurajare a Domnului, pentru prieteni, familie, dar si pentru cei din jur, pe care poate nici macar nu-i cunosti..priveste in jur, deschide ochii catre toti, zambeste si fii gata oricand sa intinzi o mana spre ajutor, mangaiere si imbratisare! De multe ori o imbratisare face mai mult decat 5000 de cuvinte frumoase, pentru ca vindeca si alina, scutura singuratatea si aduce la suprafata bunatatea.
